Interviu cu scriitoarea Andrada Cosmina Posedaru

     Am revenit cu un nou interviu, de această dată cu o autoare care mi-e foarte dragă. Am citit doar o carte scrisă de ea, recenzia o găsiți aici.



     1. La câți ani ați început să scrieți prima dată?
     Am avut de mică tentative să scriu, cu mici povești despre prințese și aventuri fantastice. Dar am început să scriu mai serios pe la 16-17 ani.



     2. Din cele 3 cărți publicate de dvs., una dintre ele sigur vă place mai mult decât celelalte. Care este aceea?
     Inițial dintre cele trei favorita mea a fost Necunoscutul pur și simplu pentru că o vedeam ca fiind puțin superioară tehnic și stilistic față de Ochiul Pisicii, care este primul meu proiect finalizat. Totuși ”primul meu născut” a început încet încet să se strecoare pe primul loc, pur și simplu pentru că a fost cel mai bine primt printre cititori. Mereu glumesc că, dacă voi ajunge să fiu vreodată cunoscută voi fi ca ”fata aceea care a scris Ochiul Pisicii”.



     3. În viitor aveți în plan să publicați și alte cărți?
      Bineînțeles! Am deja finalizată p a patra cărticică, pe care o voi publica la momentul oportun și alte câteva proiecte la care lucrez în prezent. În mod evident pentru mine scrisul nu este doar un hobby.



     4. Din câte am observat, dvs. scrieți despre crime. V-ați vedea vreodată scriind ceva romantic?
     Cred că femeile sunt genetic structurate să aibă o oarecare tendință către romantism oricât de mult ne place să credem că nu este așa. Încerc să includ în fiecare poveste de a mea și o mică poveste de dragoste pentru a-i da puțină culoare. Dar să scriu o carte doar romantică nu m-ar atrage. Pur și simplu nu este stilul meu. Puțină crimă piperează poveștile de dragoste.



     5. Dintre toate cărțile citite până acum, puteți face un top 5 a cărților preferate?
     Este destul de greu să aleg favotiți dar voi încerca. Pe locul 1 ar fi ”Impuls” de Michael Weaver, o carte polițistă care m-a fascinat complet. Pe 2 probabil ”Magul” de Wilbur Smith pentru că am o pasiune pentru Egiptul Antic iar autorul pictează sublim acea lume dispărută. Pe locul 3 cel mai potrivit ar fi romanul ”Chinuiește-i pe copii” de John Saul care este singurul horror care mi-a inspirat sentimentul de teamă. Pe 4 ar fi clasica serie a lui Sherlock Holmes, de Sir Arthur Conan Doyle, personajul său principal continuând să fie un fel de schiță pentru creațiile mele. Iar pe ultimul loc aș include ”Cum să te îndrăgostești” de Cecelia Ahern pentru că este una dintre singurele cărți romantice care chiar mi-a plăcut.



     6. Ce alte cărți scrise de autori români vă plac?
     Îmi este puțin rușine să recunosc că nu sunt foarte familiară cu literatura noastră, exceptând desigur clasicii, dar o apreciez pe Rodica Ojog Brașoveanu. Modul în care compune acțiunea este briliant iar crimele ei sunt extrem de ingenioase. Una dintre cărțile ei care mi-a rămas în memorie este ”Necunoscuta din congelator”.



     7. Cine sau ce v-a inspirat să scrieți aceste cărți?
     Am o imaginație hiperactivă și aproape orice mă inspiră. O bucățică de frază undeva, o scenă dintr-un film, o întâmplare prin care am trecut. Idei sunt pretutindeni, contează doar cum le cultivi.



     8. Ce sentiment aveți atunci când scrieți?
     Cel mai potrivit cuvânt ar fi eliberare și un dram de fericire. Mă simt eliberată pentru că scriind scap de toate ideile care îmi dau mintea prin răzătoare zi și noapte. Fericirea vine din faptul că acea povește din capul meu, acele personaje existente doar pentru mine, prind viață. Își câștigă nemurirea și le pot vizita oricând. Să le ucid înainte de a avea măcar ocazia să le termin povestea mi se pare prea crud.



     9.  Ce pasiuni aveți?
     Cititul care vine desigur mână în mână cu scrisul, desenatul ocazional, muzica în sineatât ascultatul cât și cântatul. Ador natura și liniștea. Iar cea mai mare pasiune a mea (imediat sub scris) este să petrec timpul alături de logodnicul meu, de familie și de pisicuțele mele.



     10. A existat vreodată să vă vină inspirația pentru o carte în cele mai nepotrivite momente?
     De mult prea multe ori. În autobuz, în orele de sport, în timpul vreunui test important... astea sunt doar câteva exemple care îmi vin acum în minte. Cel mai frecvent totuși, cele mai bune idei îmi vin atunci când sunt în mijlocul unei activități importante. Din fericire am o memorie bună și nu se pierde nimic important.



     11. Și pentru final, ce le puteți spune cititorilor noștri?
     Cititorilor mei nu pot decât să le mulțumesc din inimă. Mulțumită lor personajele mele prin viață și au capacitatea de a-și trăi povestea la nesfârșit. Mulțumită lor eu îmi permit să fac ceea ce îmi place fără constrângeri sau tețineri. Sper ca, poveștile mele să le servească, ca o evadare din cotidianul obositor care ne lasă fără vlagă, din stresul de zi cu zice ne mănâncă buna dispoziție. Mulțumesc încă o dată că alegeți să citiți cărțile unei scriitoare anonime și sper că, călătoria pe care acestea v-o oferă să nu fie una dezamăgitoare.



     Acesta a fost interviul. Mulțumesc mult autoarei fiindcă a acceptat și stați cu ochii pe blog, urmează recenzii și alte interviuri.