Recenzie “Zuzu”

     Autor: Anida Lasto
     Număr pagini: 75
     Editură: BookZone

                               
                                   Descriere:

     “Nu am mai discutat pe parcursul acelei zile. Nici seara. Îmi așterneam sufletul pe foi albe și-mi plimbam gândurile pe străzi pustii. M-am oprit lângă un felinar ce-și legăna lumina-n vânt. Am oftat. Și am încercat să-mi golesc mintea de idei. Au curs minute și stropi din nori grei. Poate momentul ăsta nu e despre noi. Când prioritățile diferă, legăturile se schimbă, sentimentele se șterg, iar ziua de mâine își schimbă direcția, împărțind momente în bucăți ce aparent nu mai au legătură între ele. Se anunța o noapte rece și un pustiu greu de străbătut. Ne oprim din drum atunci când obosim, la fel cum uneori nu ne oprim din căutări chiar dacă în jur e doar întuneric. Să nu ne împiedicăm cumva, în drumul nostru spre ieșire.”


                                   Părerea mea:

     Mulțumesc mult editurii BookZone și autoarei pentru această carte care m-a făcut și mai tristă. În două zile am citit două cărți cu un final nu prea frumos, deci vă dați seama ce e în sufletul meu.
     Descrierea cărții mi s-a părut interesantă, așa că de ce să nu o iau? Mi-a plăcut mult cartea, chiar nu mă așteptam.
     Înainte să o citesc, am răsfoit-o puțin, și mi se părea plictisitoare. De ce? Vedeam unele citate și nu le înțelegeam, credeam că voi parcurge greu această carte. Când am început-o, m-am “afundat” tot mai tare în povestea de dragoste incompatibilă dintre cei doi. Citind această carte, mi-am amintit de poeziile Eminesciene. De ce? Majoritatea poeziilor sale surprinde dragostea nerealizabilă.
     În timp ce înaintam în lectură, acele citate care mi se păreau ciudate, au avut un înțeles pentru mine și un impact (unele au avut un impact mare, altele mai mici), și chiar au prins contur multe situații.
     De asemenea, ce mi-a plăcut au fost citatele care m-au impresionat, m-au pus pe gânduri și, mai ales, care m-au învățat atât de multe lucruri. De exemplu, nu ar trebui să ne aruncăm cu sentimentele înainte, ci cu raționamentele, pentru a nu fi răniți așa tare.
     Cum se zice și la școală, principalul mod de expunere întâlnit în această carte a fost dialogul. A mai fost și descriere, dar puțin. Chiar dacă e prima carte pe care o citesc unde se folosește mai mult dialog decât narațiune sau descriere, pot să spun că m-a surprins în mod plăcut. Nu mă gândeam că o să îmi placă vreodată o carte de acest gen. Ei bine, nu doar că mi-a plăcut, m-a uimit.
     Recomand această carte tuturor, indiferent că ești îndrăgostit sau suferi. Cartea o poți comanda de AICI.
     Mai jos aveți câteva citate care mi-au plăcut mult și care m-au sensibilizat:

            “Uneori, e mult mai ușor să-ți deschizi sufletul în fața unui străin decât în fața unui prieten. Judecata parcă nu e la fel de aspră, înțelegerea mai obiectivă, părerea mai ușor de acceptat.”

            “Cum să-ți fie dor de prezența celui pe care nu l-ai simțit lângă tine?”

            “-Când spui că nu mai poți, de fapt mai poți mult, mult...”

            “Mi-a fost foarte greu și să înțeleg că fiecare despărțire, la fel ca fiecare întâlnire, au fost menite să-mi ofere o lecție, să învăț ceva, să cresc. Chiar dacă în momentele de suferință nu puteam să văd asta. Timpul le așează pe toate atât de bine, mult mai bine decât le putem așeza noi...”

            “-Mai bine mai târziu decât niciodată. Noi doi suntem ca vinul roșu, cu cât mai târziu, cu atât mai bun.”

            “Nu cred că așa funcționează dragostea! Că nu e matematică! N-o numărăm, n-o cântărim, n-o măsurăm, nu-i tragem linie la sfârșitul lunii, ca să vedem cum stăm cu bilanțul și ce ne mai lipsește! Suntem oameni! Greșim, avem probleme, dar... Le rezolvăm împreună, nu? Le rezolvăm unul pentru celălalt, nu dăm cu piciorul la tot ce a fost!”